Sunt momente in care constientizez ca trupul meu, mintea, gandul si intreaga mea fiinta simte nevoia de liniste, de singuratate, iar acesta este unul dintre acele momente.Ma cufund in fotoliul meu preferat si pleoapele-mi cad greoaie... e intuneric pret de cateva secunde si o liniste profunda, dar apoi tot felul de imagini imi atrag atentia..ma intreb de ce nu-mi dau pace gandurile macar acum, macar un ceas sa pot uita totul, dar imi aduc aminte ca s-a exilat mai demult in trupul meu, un suflet care a adunat in el vrute si nevrute, care nu inceteaza nicio clipa sa imi aduca aminte totul, care nu-mi da voie sa uit nimic, odata ce a patruns in imperiul sau...
E prizonierul meu iar eu sunt prizoniera lui pentru restul vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu