Uneori sunt de ajuns vantul si soarele ca absentele sa ma doara. Daca ar fi doar absentele... Absenta fizica a celui drag si atat, dar pentru mine plecarea pentru totdeauna a cuiva..nu mai este absenta. Este mai degraba o noapte alba lunga, un somn de cateva ore in care ii visezi chipul drag si esti atat de fericit incat refuzi sa te trezesti si te simti inutil atunci cand auzi ceasul desteptarii...mainile nu-ti mai folosesc la nimic, ai vrea sa-l cuprinzi cu orice pret si sa-l scoti din acel vis... Dupa un sentiment frumos, profund si puternic, poate la fel de frumos ca iubirea, urmeaza intotdeauna o negatie. Logica in opinia mea. Pentru ca nu poti simti ceva atat de frumos azi si maine sa simti acelasi lucru dar pentru altcineva.Si totusi absentele care dor...tin de obisnuinta, absentele care ne dor acum, ne lasa rani care se vor vindeca mai curand decat ne incapatanam a crede. Daca ar fi doar absentele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu