Jocul din umbra

Ma intreb ce caut aici? unde se afla locul acesta care imi pare atat de cunoscut ? cum am ajuns aici? Totul e confuz dar eu continui sa te urmez in fiecare colt al acestei cladiri intunecate in care patrund usor niste firicele de lumina.. In lumina difuza observ mici detalii, o masa din lemn cu opt scaune destul de inalte, intr-o alta incapere se afla o noptiera din aceea cu oglinda si un scaunel, intocmai create pentru o femeie frumoasa, ingrijita care are tabieturile ei.. in oglinda se zareste vag un pat imens, inalt, din lemn masiv deasupra caruia se revarsa un voal ca de mireasa.. Unde esti acum? Iti intrezaresc umbra si o urmez...e ca un joc si..constat ca imi place jocul tau, dar imi creeaza o stare tensionata.. cu zambetul unui copil intretaiat de o oarecare teama de necunoscut, te privesc si ma apropii tot mai mult de tine..tu simti asta si pentru ca jocul sa fie mai palpitant imi ingadui sa stau langa tine fara sa te misti din loc...stai pe marginea noptierei cu oglinda iar eu pe un colt al scaunelului..ma privesti adanc, ma ridic brusc si cu rasuflarea aproape intrerupta imi apropii buzele de gura ta..inainte sa te sarut, iti marturisesc ca ma incita jocul tau dar ca e cazul sa imi arati daca ce simt eu pentru tine e acelasi sentiment pe care il ai si tu... zambesti o fractiune de secunda, apoi ma saruti patimas, mainile tale imi cuprind soldurile si ma trag mai aproape de tine...ce se va intampla acum? amandoi ne stingem dorinta in sarutari aprinse, dar nu punem capat jocului caci el devine tot mai palpitant..
Deschid ochii si sunt mai departe de tine decat as fi crezut..totul a fost un vis.. iar tu probabil nu ai visat acelasi lucru noaptea trecuta si nu stii ce s-a intamplat...prefer sa nu-ti spun...poate va fi real intr-o zi...