Ce stiu despre inocenta inocentii?
Ce stiu despre copilarie cei care au avut parte de ea?
Cu totii am avut parte de ea..doar ca pentru unii a fost fericita, pentru altii mai putin sau deloc.
Inocenta si copilaria sunt descoperite tarziu, atunci cand greselile si-au pus amprenta. Ele se renasc din regret.
Poate ca trebuie sa iesim din copilarie ca sa o iubim.
Poate ca e nevoie de maturitate ca sa iti fie dor de inocenta.
O femeie matura si inocenta careia ii e dor de copilarie?
Ne trebuie timp pentru a intelege ca infatisarea unui copil, ca un singur gest al lui, un zambet sau o privire, poate fi mai sincera si mai dramatica decat imaginea unui adult in pragul disperarii.
Pentru ca gestul unui copil e atat de sincer, de calm si de cutremurator, de vulnerabil, in schimb un adult emana furie, putere, manie...si in spatele acestei masti, doar vulnerabilitate, neputinta.
Despre asta e vorba. Despre masca pe care o purtam cu totii atunci cand ni se pare aproape imposibila revenirea la copilarie.
O cautam cu disperare in fiecare sertar al sufletului, gasim amintiri, gramezi intregi de amintiri...peste unele s-a asternut praful, altele sunt mai vii decat au fost vreodata.
Nostalgia inocentei ne cere sa fim puternici. Sa cucerim maturitatea atunci cand regretele se limpezesc si devin stravezii...
Acei copii timizi, complicati, visatori, cu cicatrice in suflet inainte de a fi raniti, descopera viata cu o uimire retinuta, plini de o viata netraita...
Pastrez in primul sertar al sufletului meu...inocenta si copilaria, pentru a fi sigura ca nu se va asterne niciodata praful peste ele...
