luni, 7 februarie 2011

Cand timpul m-a prins din urma


nu mi-a fost niciodata frica de inaltime
mereu am visat sa zbor.
nu reuseam sa vad nimic din cauza parului imprastiat
acum zburam cu tine... nu inteleg de ce nu mi-ai dat drumul
dar ce folos. acum zburam cu tine
lasam in urma fiecare particula de aer
contaminata de dragostea noastra bolnava.
stiu de ce nu mi-ai dat drumul la mana
pentru ca eu aveam sufletul tau...
am facut dragoste plutind spasmodic in aer
si intr-un final glorios de geamat in lupta pentru suflet
orgasmul ne-a prabusit la pamant.

5 comentarii:

alex olii spunea...

Imi place tot !inclusiv comparatia dragostei cu acel sentiment care il ai cand cazi in gol, mai exact acea adrenalina pofunda sau ce o fi ea.

Ganduri Murdare spunea...

Orgasmul n-ar trebui sa se prabuseasca ci sa zboare precum un vultur peste inaltimi, sa te duca in locure neimaginabile si sa te faca sa tremuri de placere...sa gemi de bucurie si sa te inunde o traire exhausitva care sa te faca sa gemi...de placere absoluta !
Nu mai fi trista...e cineva langa tine ! :)

wild biscuit spunea...

@alex olii: mc, ma bucur ca iti e cunoscut sentimentul

@alex: nu sunt trista, iar cu orgasmul cred am ajuns la un consens:P

ღAzucenaღ spunea...

Imi place cum ai descris acest camp de lupta numit " dragoste".Te simti puternic cand stii ca ai sufletul celuilalt ,dar si slabit fiindca esti constient ca in orice clipa si el poate avea sufletul tau.

wild biscuit spunea...

@azucena: mc. ma bucur ca ti-a placut ideea

Trimiteți un comentariu