Crantz si Yura

A fost odata ursuletul Crantz care locuia in barlogul lui, Tofi, din padurea interstelara unde pe vremuri locuiau niste bastinasi; si intr-o dimineata, el, lihnit de foame fiind odata cu venirea primaverii, s-a decis sa caute un extraterestru cu care sa socializeze si care sa-l ajute mai apoi sa obtina ceea ce ii placea lui cel mai mult, si anume un butoi cu miere si mai ales pe frumoasa lui fiica, Yura, care, desi era extraterestru la fel ca si tatal ei, avea cel mai frumos si lung par din lumea interstelara, un par care l-a fermecat pe urs si care, de fiecare data cand lumina Soarelui albastru ii mangaia fiecare fir in parte, parea ca prinde viata sub forma unei zane superbe, si totusi, noaptea, desi se transforma inapoi in extraterestru, in mintea lui Crantz ramanea aceeasi zana spre care el continua sa viseze, sperand ca intr-o buna zi va reusi sa-i arate, ca in spatele unui urs ciufulit, se ascunde un print cu chip frumos si fermecator, care o iubeste pentru frumusetea ei interioara si nu pentru fizic, un print care doreste sa-si petreaca ziua la fel ca si noaptea alaturi de ea, stiind in acelasi timp ca pentru a reusi sa ajunga la inima ei, trebuia mai intai sa treaca peste niste obstacole, printre care era si acela in care el trebuia sa taie o suvita din parul ei atunci cand Soarele lumina, fara ca ea sa-si dea seama, iar apoi sa-i dovedeasca tatalui ei ca este vrednic pentru a cere mana fiicei lui, cum altfel, decat infasurand suvita de par in jurul celui mai batran copac, ca simbol al iubirii ce i-o poarta pentru ca aflase el de la o vrajitoare batrana ca acel urs care va reusi sa indeplineasca aceasta misiune va dobandi pe veci iubirea Yurei, si unindu-se vor deveni print si zana, ocrotiti de Soare si de Luna; astfel acesta s-a angajat la tatal Yurei ca si dupa ce aceasta va fi a lui, s-o ocroteasca si s-o iubeasca pe veci...